Cum a descoperit brusc Rusia dreptul internaţional după capturarea unui petrolier

Din nou, ruşii îşi arată ipocrizia, trecând peste faptul că Moscova a fost cea care a dat tonul încălcării legislaţiei internaţionale

Rusia descoperă brusc virtuţile dreptului internaţional şi acuză „pirateria” americană după capturarea unui petrolier folosit pentru a ocoli sancţiunile impuse Venezuelei, trecând sub tăcere faptul că însăşi Moscova a contribuit decisiv, prin războiul din Ucraina şi încălcări sistematice ale normelor internaţionale, la erodarea cadrului juridic pe care îl invocă acum selectiv; reacţiile şi interpretările din spaţiul informaţional rus le-am analizat într-un articol publicat recent pe Veridica, pe care îl republic mai jos integral.

Bella-1 spărsese blocada impusă de SUA petrolierelor cu care Venezuela încălca sancţiunile Washingtonului. În timp ce nava era urmărită, în Atlantic, de americani, echipajul a desenat la repezeală pe ea steagul Rusiei, a redenumit-o Marinera, iar Moscova a înregistrat-o în acte – fără a o verifica, deşi chiar legea rusă cere acest lucru – sub pavilion rusesc.

Capturarea petrolierului este exploatată de presa şi oficialii de la Moscova pentru a construi o naraţiune geopolitică amplă, în care incidentul este prezentat drept dovadă a „pirateriei” americane, a abandonării dreptului internaţional şi a unei strategii de sabotare a negocierilor de pace privind Ucraina.

Marinera este transformată într-o piesă a unui puzzle mai larg, care reuneşte operaţiunea americană din Venezuela soldată cu capturarea lui Nicolás Maduro, noua „geopolitică a petrolului” promovată de Washington şi războiul din Ucraina, unde Volodimir Zelenski este prezentat ca beneficiind de moment pentru a cere intensificarea presiunilor asupra Kremlinului.

„Piraterie”, „neocolonialism” şi încălcarea dreptului internaţional

Prima interpretare în spaţiul media rusesc este cea a „pirateriei”. Interfax notează reacţiile MAE şi ale Ministerului Transporturilor de la Moscova, care califică operaţiunea SUA drept „o aplicare nejustificată a forţei” împotriva unei nave civile. Moscova cere Washingtonului „să revină la normele dreptului internaţional al navigaţiei” şi insistă că niciun stat nu are dreptul să intervină prin forţă asupra unei nave aflate sub jurisdicţia altui stat.

Agenţia TASS a sintetizat poziţia în termenii preferaţi de Kremlin când se vorbeşte despre sancţiuni occidentale: „piraterie”, încălcarea Convenţiei ONU asupra dreptului mării şi sabotaj.

Diplomaţia de la Moscova a declarat că strategia americană de stabilire a unui control nelimitat al Washingtonului asupra resurselor naturale ale Venezuelei este „extrem de cinică” şi se aliniază unei doctrine neocolonialiste. Moscova susţine că autorităţile americane fuseseră informate oficial, în mai multe rânduri, despre afilierea naţională a navei şi „statutul său civil şi paşnic”. Prin urmare, spun oficialii ruşi, nu exista niciun temei pentru a specula că petrolierul naviga „fără pavilion” sau „sub pavilion fals”.

Comentatorii pro-război vor ca Rusia să reacţioneze dur

Au urmat o serie de explicaţii geopolitice specifice Moscovei. Sancţiunile americane, introduse în contextul războiului din Ucraina, sunt prezentate drept un simplu pretext pentru preluarea controlului asupra petrolului venezuelean. Cazul Marinera este interpretat ca expresia dorinţei SUA de a controla „bogăţiile naturale ale Venezuelei” şi de a elimina influenţa Rusiei şi Chinei din regiune. Canalele Telegram pro-Kremlin amplifică această naraţiune, vorbind despre o „blocadă maritimă” şi despre demonstraţii de forţă menite să intimideze nu doar Caracasul, ci şi actorii internaţionali care îl sprijină.

Corespondentul de război rus Aleksandr Koţ avertizează pe Telegram că este necesară „o reacţie dură”, nu doar prin declaraţii diplomatice, susţinând că lipsa unui răspuns ferm din partea Rusiei îl încurajează pe Donald Trump să trateze Rusia „ca pe o foarte mare Venezuela” şi să escaladeze presiunile, inclusiv pe dosarul ucrainean, cu riscul unei confruntări militare directe şi chiar al unui conflict nuclear. Koţ critică poziţia Moscovei, spunând că dacă nu se va reacţiona mai ferm şi mai curajos, „în Marea Neagră vor intra purtătoarele de rachete Tomahawk”.

Alţi comentatori ruşi au transformat petrolierul într-un simbol al suveranităţii. În compilaţiile de reacţii difuzate de postul de televiziune RTVI şi în comentariile politicienilor ruşi, pavilionul este descris ca un echivalent al teritoriului naţional, iar atingerea lui de către SUA ca o crimă, ceea ce ar legitima, în logica propagandistică, un răspuns mai dur.

Vicepreşedintele Comisiei de Apărare din Duma de Stat: „o invazie militară împotriva Rusiei”

Canalul de Telegram „Voenni Osvedomitel” (Informator militar) se declară profund îngrijorat de acest episod, subliniind că incidentul ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea reală a Rusiei de a-şi proteja navele comerciale în apele neutre. Potrivit RIA Novosti, la bordul petrolierului Marinera se aflau 28 de persoane: 17 ucraineni, 6 georgieni, 3 indieni şi doar 2 ruşi. Este subliniat „pericolul pentru civili”, sugerând că operaţiunea ar fi pus în pericol vieţi omeneşti, în special în condiţii meteo dificile.

Publicaţia EADaily relatează, citând canalul de analiză militară Rybar, că în momentul în care marina SUA a capturat petrolierul nu se aflau nave ale Flotei Ruse în imediata apropiere a vasului. Această informaţie fusese transmisă presei de mai multe surse oficiale americane şi este de notat că nici americanii, nici ruşii nu au prezentat dovezi în sprijinul afirmaţiei. Este clar însă că imaginea Rusiei ar fi mult mai şifonată dacă petrolierul ar fi fost capturat chiar de sub nasul marinei sale de război, aşa că Moscova are doar de câştigat spunând că n-a avut nicio navă în zonă.

În opinia canalului „Rybar”, capturarea petrolierului pe un motiv „inventat” creează un precedent periculos, care poate justifica viitoare operaţiuni împotriva aşa-numitei „flote din umbră” a Rusiei, nu doar în Atlantic, ci şi în alte regiuni ale lumii. Totodată, EADaily scrie că primul vicepreşedinte al Comisiei de Apărare din Duma de Stat, Aleksei Juravliov, a calificat capturarea navei drept un act ce poate fi interpretat ca „o invazie militară împotriva Rusiei”, subliniind gravitatea politică şi militară a incidentului. În opinia lui Juravliov, este nevoie de un răspuns dur, inclusiv acţiuni militare directe, deoarece „metodele diplomatice sunt epuizate”.

După ce au blocat chiar ei procesul de pace din Ucraina, ruşii folosesc incidentul cu petrolierul pentru a spune că americanii sunt de vină

Un alt fir narativ leagă incidentul de dosarul ucrainean. Potrivit RTVI demonstraţia de forţă din Atlantic este un semnal politic pentru negocierile privind Ucraina. În această interpretare, reacţia Kievului este prezentată drept dovadă că episodul petrolierului se înscrie într-o strategie mai amplă de constrângere a Rusiei şi de susţinere a poziţiei lui Volodimir Zelenski de către SUA.

Politologul rus Oleg Ivanov, profesor la Academia Diplomatică a Ministerului rus de Externe, a declarat pentru Ukraina.ru că sechestrarea petrolierului va afecta serios dialogul dintre Rusia şi Statele Unite pe tema Ucrainei. În opinia sa, deşi măsura poate fi explicată din punct de vedere legal, ea deteriorează climatul politic necesar negocierilor şi introduce o presiune suplimentară care ar putea duce chiar la blocarea acestora, mai ales dacă Washingtonul va decide să deschidă dosare penale împotriva membrilor echipajului. Ivanov susţine că acţiunile SUA intră în contradicţie cu dorinţa declarată a preşedintelui Donald Trump de a încheia rapid conflictul din Ucraina, în timp ce Rusia va fi nevoită să continuă operaţiunile militare, întărindu-şi poziţia de negociere pe baza situaţiei de pe teren. Este omis faptul că sancţiunile anti-ruse au fost introduse de Occident întocmai pentru a opri războiul din Ucraina şi a lăsa Rusia fără resurse financiare.

Ca de obicei, ruşii omit şi faptul că ei sunt cei care sabotează procesul de pace. Cel mai recent exemplu în acest sens a venit la sfârşitul lunii decembrie când, după progresele înregistrate în discuţiile Trump – Zelenski pe marginea planului de pace american, Moscova a pretins că ucrainenii au atacat cu drone o reşedinţă a lui Putin şi a spus că, date fiind noile circumstanţe, va trebui să îşi revizuiască poziţia cu privire la negocieri. Ucraina, CIA-ul şi însuşi Donald Trump au spus că ruşii mint şi nu a avut loc niciun atac.

Rusia se plânge, cu ipocrizie, că americanii au înlocuit dreptul internaţional cu „dreptul celui mai puternic”

Reacţiile din ecosistemul mediatic pro-Kremlin la incidentul cu petrolierul nu sunt omogene şi includ, pe alocuri, accente critice surprinzătoare la adresa conducerii Rusiei. Aceste elemente sunt însă rapid absorbite într-un cadru narativ mai larg, menit să transforme episodul într-o confruntare simbolică din care Rusia ar ieşi, în cele din urmă, avantajoasă. Critica punctuală este astfel neutralizată printr-o reinterpretare propagandistică, în care eşecul/slăbiciunea este prezentată drept dovadă a agresivităţii Occidentului şi a importanţei strategice a Rusiei la nivel global.

Moscova mută discuţia dintr-o zonă incomodă – ocolirea sancţiunilor occidentale şi existenţa unei „flote din umbră” – într-una mult mai favorabilă: acuzaţia că Statele Unite urmăresc controlul resurselor energetice ale statelor suverane. În această cheie, capturarea petrolierului Marinera devine o expresie a „lăcomiei geopolitice” americane.

Presa rusă leagă sancţiunile impuse de SUA în legătură cu invadarea Ucrainei de utilizarea forţei militare, sugerând că Occidentul ar fi abandonat regulile internaţionale. Dacă Statele Unite pot captura un şef de stat precum Nicolás Maduro şi pot intercepta o navă civilă în apele internaţionale, mesajul – transmis insistent în presă şi pe canalele Telegram pro-Kremlin – este că dreptul internaţional a fost înlocuit de „dreptul celui mai puternic”. Această asociere permite Moscovei să prezinte propriile încălcări ale regimului sancţiunilor drept reacţii defensive într-o lume în care regulile ar fi fost deja suspendate de Occident. În această logică, dacă Washingtonul recurge la operaţiuni militare în Venezuela, Rusia ar avea dreptul moral şi istoric de a acţiona în zonele sale de influenţă, în special în spaţiul post-sovietic. Dacă războiul din Ucraina va continua, de vină vor fi SUA şi Kievul, nicidecum Moscova, potrivit propagandei pro-Kremlin.

Din nou, ruşii îşi arată ipocrizia, trecând peste faptul că Moscova a fost cea care a dat tonul încălcării legislaţiei internaţionale şi a făcut-o într-un mod flagrant – cel mai recent prin războiul de tip imperial din Ucraina şi numeroasele crime de război care au fost comise de forţele sale acolo, crime care au dus la inculparea lui Vladimir Putin de către Curtea Penală Internaţională.