Politică şi Funeralii

Concluzii după funeraliile de stat organizate în onoarea lui Ion Iliescu

Deloc surprinzător, mass media a scos în evidenţă funeraliile oficiale organizate în onoarea lui Ion Iliescu diferenţiat, în funcţie de agendă şi de simpatiile ideologice.

Unele au criticat atitudinea USR şi a preşedintelui Nicuşor Dan, opoziţia primilor faţă de decizia de a declara o zi de doliu naţional, declaraţiile şi postările adesea virulente ale liderilor USR la adresa fostului preşedinte, sau absenţa totală a ultimului de la funeralii. De cealaltă parte, a fost scoasă în evidenţă participarea anemică a publicului la funeralii, în contrast, spre exemplu, cu ceea ce s-a întîmplat atunci cînd a decedat Regele Mihai, momentele controversate din biografia lui Ion Iliescu sau protestele din ziua înmormîntării.

De unde întrebarea legitimă, care e cheia de lectură potrivită? Şi care va fi impactul politic şi din societate a acestui masiv clivaj?

În realitate, o viziune monocordă ar fi inevitabil una distorisionată. Există trei lentile diferite prin care ar trebui să privim şi să privim lucrurile: morală, instituţională, politică. Iar în ceea ce priveşte dimensiunea redusă a emoţiei şi participării publice la funeralii explicaţiile nu ţin decît în mică măsură de condamnarea morală a lui Ion Iliescu. Suntem în cu totul alt moment politic, marcat de degradarea masivă a percepţiei asupra întregii clase politice şi a instituţiilor statului şi de îngrijorare faţă de impactul măsurilor dure de austeritate anunţate de guvern. Dovadă că nu doar participarea la funeralii a fost anemică ci şi la proteste, unde s-a strîns doar o mînă de oameni.

Lentila morală

Din punct de vedere moral nu ai cum să treci cu vederea peste umbrele care au marcat biografia lui Ion Iliescu, mai ales cele din prima jumătate a deceniului 1990: întîmplările din decembrie 1989, inclusiv decizia privind execuţia cuplului Ceauşescu, mineriada din 13-15 martie 1990, acapararea totală a puterii de către FSN în ciuda promisiunilor iniţiale. Din acest punct de vedere readucerea acestora în discuţie este legitimă. Cu observaţia că ar fi fost de dorit să lipsească injuriile şi ca măcar în ziua înmormîntării să fie zi de pauză. Dincolo de asta o abordare ar fi fost aceea de a aduce în principal în discuţie două întrebări pe care le-am menţionat într-o altă postare pe Substack: 1. Era în mod realist posibilă la acea vreme o altă formulă de putere, diferită de cea care l-a avut în centru pe Ion Iliescu, aşa cum speculează unii? 2. Pe ce culoar geopolitic s-ar fi plasat România dacă nu s-ar fi destrămat Uniunea Sovietică la sfîrşitul anului 1991?

Lentila instituţională

Ar fi trebuit Nicuşor Dan oare să plece de la astfel de argumente de natură morală atunci cînd a luat decizia de a ignora complet funeraliile? Au fost destule voci care au justificat sau chiar aplaudat poziţia preşedintele. Între altele s-a făcut trimitere la faptul că au lipsit şi mulţi alţii, de la Klaus Iohannis la Petre Roman, Mircea Geoană sau Liviu Dragnea. În cazul acestora însă explicaţiile sunt de altă natură: resentimente personale faţă de Ion Iliescu sau faţă de actuala conducere PSD, cazul lui Liviu Dragnea, sau probabil dorinţa de a evita prezenţa publică în cazul lui Iohannis. Dar asta are oricum puţină importanţă. În noua sa poziţie de preşedinte în funcţie Nicuşor Dan are nişte constrîngeri instituţionale diferite. Constrîngeri care nu operează în cazul celorlalţi, inclusiv în cazul unui fost preşedinte. Un detaliu important, mai ales pentru că România se află într-un moment politic, social, geopolitic, extrem de delicat.

Lentila politică

Atingem aici cel de-al treilea registru, cel politic. Nicuşor Dan ar trebui să fie interesat să păstreze la guvernare această coaliţie fragilă, în condiţiile foarte dificile pe care le traversăm. Sunt de aşteptat în curînd proteste de amploare împotriva executivului condus de Ilie Bolojan. Acelaşi lucru ar trebui să fie valabil şi pentru USR, în afara scenariului în care ar vrea să părăsească o guvernare în care are oricum o influenţă evident peste ponderea sa politică reală. Sigur, e tentant să utilizezi retorica privitoare la funeraliile lui Ion Iliescu pentru a încerca astfel să te diferenţiezi de partidele tradiţionale cu care împarţi guvernarea. Însă e discutabil ce cîştiguri electorale îţi va aduce o astfel de strategie. Pare mult mai probabil ca principalul beneficiar al măsurilor de austeritate nepopulare să fie AUR. În afară de asta, după cum s-a şi văzut imediat, USR oferă astfel un pretext suplimentar PSD pentru a ieşi de la guvernare, probabil în cîteva săptămîni, oferindu-se să sprijine din Parlament, evident condiţionat, un guvern minoritar. Mai ales avînd în vedere bătălia internă din partid legată de viitoare conducere PSD. Ori, e greu de crezut că o astfel de situaţie ar fi ceva de dorit şi pentru USR şi pentru Nicuşor Dan.