Obsesia UE pentru suprareglementare îi afectează sever competitivitatea în domeniul AI
„Europa se poate alătura Statelor Unite şi altor economii care acordă prioritate AI sau poate continua să reglementeze până va deveni irelevantă” (Wall Street Journal)
„Cea mai importantă tehnologie a epocii noastre este reglementată de oameni care nu reuşesc să cadă de acord asupra a ceea ce reprezintă aceasta”, scrie Roland Fryer într-un articol din Wall Street Journal, „The Economics of Regulating AI, Guvernele încearcă adesea să introducă reguli pentru domenii pe care nu le înţeleg”. De pildă, EU AI Act prevede sancţiuni de pînă la 7% din veniturile globale în caz de încălcare a prevederilor sale. Însă, crede el, acest tip de abordare riscă să provoace mult mai multe daune decît să le preîntîmpine, un motiv important fiind asimetria informaţiilor. Pentru că normele sunt de regulă adoptate de persoane care ştiu mai puţin, cîteodată mult mai puţin, decît cei din domeniul pe care îl reglementează. Această asimetrie problematică nu este una nouă. Ea a devenit însă acută datorită ritmului în care au apărut noi tehnologii, precum reţelele sociale şi acum inteligenţa artificială, cu impact major în societate iar în ultimul caz în economie şi securitate. Autorul face trimitere la o lucrare ştiinţifică din 1982 care semnala faptul că în astfel de situaţii tendinţa este de a introduce cît mai multă supraveghere şi de a implica cît mai mulţi inspectori.
Fryer susţine că reglementarea prematură sau excesivă a Inteligenţei Artificiale, alimentată de panica tehnologică, ar trebui să se bazeze pe dovezile empirice, nu pe speculaţii. Altfel, politicile publice introduse riscă să încetinească inovaţia şi productivitatea, reducînd beneficiile sociale potenţiale ale tehnologiei. În opinia sa intervenţia statului este justificată doar atunci cînd există externalităţi negative clare, nu atunci cînd riscurile invocate sunt ipotetice. În caz contrar, suprareglementarea poate genera costuri mai mari decît beneficiile. Argumentul său este că de-a lungul istoriei societăţile s-au adaptat la impactul tehnologiilor disruptive, deşi trebuie spus că în cazul inteligenţei artificiale provocările intră într-o dimensiune cu totul specială, inclusiv în plan filosofic.
Dispute legate de reglementarea inteligenţei artificiale există pe ambele maluri ale Atlanticului. De pildă în America Casa Albă doreşte elaborarea unui cadru normativ la nivel federal pentru că alternativa, reglementări la nivelul diferitelor state, ar avea un impact negativ sever asupra inovaţiei, afectînd în principal firmele mici şi mijlocii, care nu ar avea resursele necesare pentru a naviga într-un hăţiş legislativ. De partea cealaltă, în Europa, problema este una structurală, pentru că este parte dintr-un tip de mentalitate dominată de obsesia reglementărilor. UE, care permanent scoate în evidenţă “statutul” său de “soft power superpower” consideră că are misiunea nobilă de a impune nu doar la nivelul Uniunii ci şi pe plan global norme, standarde, într-o multitudine de domenii, inclusiv în tehnologie.
De aceea, UE vede orice abatere de la viziunea sa birocratică asupra unei lumi guvernate de “dreptul internaţional”, prea puţin reglementată, drept o adevărată catastrofă. E relevantă în acest sens reacţia Politico, o publicaţie online iniţial americană dar care acum face parte din grupul editorial german Axel Springer.
„Într-o lume dominată de America, în care statul de drept nu contează, maşina legislativă a UE ar putea deveni rapid un anacronism ciudat”, se lamentează Politico după ce subliniază că „dreptul internaţional” are nevoie de Trump. „Abordarea sa reprezintă o ameninţare existenţială nu numai pentru acordurile globale, cum ar fi acordul climatic de la Paris, ci şi pentru Uniunea Europeană, cea mai mare fabrică de legislaţie internaţională din lume. În fiecare an, UE produce peste 2.000 de directive, acte, regulamente şi alte documente juridice care ghidează viaţa economică şi socială a celor 27 de ţări membre”.
Este aproape incredibil cum într-o perioadă cu enorme turbulenţe geopolitice marea problemă pentru publicaţia germană este aceea că „fabrica de legislaţie internaţională” UE rămîne fără obiect nu marile provocări cu care se confruntă Vestul, în special Europa, aflată pe o pantă de declin accentuat în plan economic şi de influenţă geopolitică şi diplomatică. O Europă care se confruntă cu o eroziune severă a superiorităţii sale trecute în plan militar şi din punctul de vedere know how-ului tehnologic în timp ce are de gestionat mari provocări interne, precum migraţia, radicalismul islamic şi cel stîngist, şi externe (dezindustrializare, pierderea controlului asupra lanţului de aprovizionare cu metale rare şi fragilizarea celui legat de semiconductori, din care o mare parte se produc în Taiwan).
Chestiunea de fond nu este aceea că nu ar trebui să existe discuţii, dezbateri, despre impactul potenţial semnificativ şi problematic al inteligenţei artificiale, şi de fapt şi al altor tehnologii disruptive, precum computerele cuantice, sau că nu e nevoie deloc de reglementări. Nu ducem lipsă de estimări relativ alarmante venite chiar din partea unor personalităţi, precum Geoffrey Hinton, unul dintre pionierii inteligenţe artificiale. Însă, pe de o parte, nu te poţi grăbi să reglementezi un domeniu înainte ca acesta să capete o consistenţă reală, iar pe de alta, atunci cînd faci asta, e obligatoriu să ţii cont de contextul internaţional şi de enormele provocări într-un moment de remodelare fundamentală a relaţiilor şi ierarhiilor internaţionale tradiţionale. Ori, mulţi, mai ales în Europa, ignoră iresponsabil această nouă realitate, se comportă de parcă toată lumea le-ar sta la picioare, abia aşteaptă să primească de la Bruxelles directive privind felul în care ar trebui utilizate astfel de tehnologii revoluţionare.
Se pare că Europa nu a învăţat nimic din lecţia privind costurile obstinaţiei în urmărirea utopicului obiectiv net-zero. În timp ce China a devenit dominantă în materie de sisteme fotovoltaice şi baterii utilizînd din plin combustibili fosili şi cărbune (dă în funcţiune cîteva zeci de centrale pe cărbune anual!) Europa (ale cărei emisii sunt sub 7% din total) s-a dezindustrializat masiv. Numeroase companii pentru care costul energiei este critic au fost nevoite să părăsească continentul, relocîndu-se în Statele Unite şi China, din cauza celor mai ridicate costuri la energie de pe glob.
David Sacks, responsabil în cabinetul Trump pentru inteligenţă artificială şi criptomonede, critică în podcastul în All-In Podcast abordarea Uniunii Europene privind reglementarea inteligenţei artificiale, în contextul Artificial Intelligence Act. „Europa tinde să reglementeze tehnologia înainte să o înţeleagă pe deplin. În cazul inteligenţei artificiale, repetă modelul GDPR — creează cerinţe de conformitate grele, care afectează mai ales startup-urile, nu companiile mari. Dacă reglementezi prea devreme, încetineşti inovaţia şi muţi dezvoltarea către SUA sau China. Factorii de decizie reacţionează la temeri legate de chatboturi, în loc să se gîndească la impactul economic mai larg al inteligenţei artificiale. Cînd reglementarea apare atît de devreme, riscă să îngheţe presupunerile de azi şi să împiedice apariţia unor sisteme mai bune mîine.”
Din varii motive, inclusiv din dorinţa de a introduce mascat o formă de cenzură digitală, prin DSA (Legea privind Serviciile Digitale), Bruxelles-ul a emis în ultimii ani o serie întreagă de reglementări în domeniu pe lîngă cea deja menţionată: Legea UE privind inteligenţa artificială, Legea privind pieţele digitale, Legea privind datele private şi Legea privind rezilienţa cibernetică. Într-o bună măsură şi din cauza frustrării faţă de rolul dominant jucat de corporaţiile americane în economia digitală.
Acest cadru normativ extins impune „reglementări stricte şi redundante care sufocă inovarea, cresc costurile de conformitate, întîrzie lansările de produse, restricţionează accesul la date şi expun companiile americane la amenzi de miliarde de euro”, se subliniază într-un articol apărut în Wall Street Journal sub semnătura lui Andy Puzder, Ambasadorul Statelor Unite la Uniunea Europeană şi Jacob Helberg, subsecretar în Departamentul de Stat. Determinînd astfel multe companii europene să părăsească continentul şi descurajînd investiţiile americane în infrastructura de inteligenţă artificială a Europei.
Cei doi oficiali americani spun că deşi Washingtonul şi-ar dori ca Europa „să se integreze în economia bazată pe inteligenţă artificială ca partener cu drepturi depline”, să joace un rol important în cadrul iniţiativei „Pax Silica” a Departamentului de Stat de construcţie a unei reţele care reuneşte resurse energetice, minerale critice, producţia de semiconductori şi capacitate de calcul la nivelul naţiunilor aliate partenere. Demersul face parte din strategia Statelor Unite de abordare a competiţiei cu China pe dimensiunea tehnologică, economică şi de securitate.
Problema este cadrul normativ rigid impus de Bruxelles care constituie o piedică substanţială. Înainte ca sistemele de inteligenţă artificială să fie introduse pe piaţă, legea în materie, EU AI Act, impune evaluări ale riscurilor şi sisteme de combatere a acestora, seturi de date şi jurnale detaliate, documentarea funcţionalităţii sistemului şi obligativitatea supravegherii umane. „Multe dintre aceste cerinţe sunt nepractice pentru proiecte bazate pe inteligenţa artificială, constituie mai puţin un cadru de siguranţă şi mai mult un plan pentru alungarea inovării din Europa”. Pentru că dacă marile corporaţii se mai pot adapta, companiile mici, care sunt şi printre cele mai inovative în această fază sunt afectate sever, un motiv suplimentar să se mute în Statele Unite pe lîngă accesul net superior la alte resurse, precum capitalul financiar de risc. Europa este deja în urmă în ceea ce priveşte leadershipul tehnologic. Are puţine platforme tehnologice globale majore şi riscă să repete acest tipar şi în domeniul inteligenţei artificiale. EU AI Act reflectă un model familiar: guvernanţă puternică, dar capacitate redusă de scalare a tehnologiilor de vîrf. Europa mizează pe „efectul Bruxelles”, stabilirea standardelor globale, numai că acest lucru este extrem de improbabil atunci cînd nu eşti un actor relevant în materie.
De unde necesitatea unei revizuiri fundamentale a abordării europene, prin renunţarea la reglementările excesive în acest domeniu vital. „Europa se poate alătura Statelor Unite şi altor economii care acordă prioritate inteligenţei artificiale sau poate continua să reglementeze pînă va deveni irelevantă”. Autorii speră că europenii vor alege prima variantă, şi de fapt aceasta este şi esenţa mesajului transmis prin intermediul Wall Street Journal. Însă avînd în vedere experienţa de pînă acum şi ADN instituţional prevalent la Bruxelles nu e deloc sigur că asta va fi în final alegerea.