Donald Trump este acuzat la unison de deteriorarea relaţiilor transatlantice, dar dacă începi să te uiţi la o serie întreagă de episoade din istoria recentă lucrurile sunt mult mai nuanţate.
Îndreptățirea e una, eficiența acțiunii, alta. Trump și SUA au destule motive pentru a considera îndreptățită anexarea Groenlandei și cooperarea cu UE foarte problematică, după cum bine argumentează și textul tău. Întrebarea care se pune e dacă metoda și forma prin care acționează nu au consecințe opuse intenției. Eu mi-am cam pierdut încrederea în Trump, nu pentru că politicile lui au fundament greșit, ci pentru felul în care totul se transformă în spectacol, deseori subminând tocmai îndreptățirea morală care a fost cel mai mare capital politic al lui la preluarea mandatului. Mai e apoi vanitatea prostească de a se înconjura numai de adoratori și a refuza critica - de fapt cred că e aproape de un episod de inflație patologică tocmai pentru că tot anturajul lui nu mai contenește să-l laude; indiferent ce prostie spune, Vance și apoi Rubio ies să arate lumii geniul lui Trump.
Problema cea mai mare pe care o văd e că dă o gură de oxigen establishment-ului european, acești mediocri îngâmfați care au distrus UE cu ambițiile lor de putere. Macron a sesizat imediat momentul și s-a pus în fruntea mesei, vorbind de bătăuși din spatele unor ochelari de soare care probabil ascund o vânătaie de la nevastă-sa. Ursula e deja cu steagul în mână, apărând Europa, deși rolul ei ar trebui să fie cu totul altul. Într-un conflict deschis cu Trump majoritatea europenilor se vor strânge de nevoie în spatele ăstora așa că nu o să mai scăpăm de ei niciodată. De fapt Trump dă o mână de ajutor la consolidarea autocrației bruxelleze incipiente, ceea ce va duce, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, la colapsul UE și o perioadă neagră pentru Europa.
E destul de probabil ca lui Trump puțin să-i pese de colapsul UE, dacă nu cumva chiar să conteze pe el pentru că e mai comod să-i lase pe ruși să se ocupe de Europa și el să-și vadă de Asia și America de Sud. Dar în cazul ăsta nu mi-e clar de ce aș mai fi de acord cu el.
Nu în ultimă instanță ce au făcut în Iran e dezgustător, au îndemnat populația să iasă pentru că au sprijin de la SUA, au murit cu miile și când au văzut că nu au șanse, au tăcut mâlc. Stau și mă întreb, dacă se întâmpla asta în România în 89, dacă Bush sr. și Gorbaciov ar fi îndemnat lumea să iasă pentru că ajutorul lor e garantat iar Ceaușescu supraviețuia și mii de români ar fi murit și alte zeci de mii ar fi fost închiși, cum am fi gândit noi despre America azi? E poate un exemplu grăitor despre ce numea Trump ca limită a acțiunii lui externe: "my own mind, my own morality". E o întrebare validă dacă asta e o limită în orice fel. Și la fel de validă despre credința lui Trump, poate fi cineva care vorbește și acționează așa (complet neinteresat de altcineva decât de el și America), creștin? La o privire atentă Trump e demoniac, și nu creștin.
Legat de subiectul articolului, mersi, total de acord! unitatea europeana e vitala, super insight.
Îndreptățirea e una, eficiența acțiunii, alta. Trump și SUA au destule motive pentru a considera îndreptățită anexarea Groenlandei și cooperarea cu UE foarte problematică, după cum bine argumentează și textul tău. Întrebarea care se pune e dacă metoda și forma prin care acționează nu au consecințe opuse intenției. Eu mi-am cam pierdut încrederea în Trump, nu pentru că politicile lui au fundament greșit, ci pentru felul în care totul se transformă în spectacol, deseori subminând tocmai îndreptățirea morală care a fost cel mai mare capital politic al lui la preluarea mandatului. Mai e apoi vanitatea prostească de a se înconjura numai de adoratori și a refuza critica - de fapt cred că e aproape de un episod de inflație patologică tocmai pentru că tot anturajul lui nu mai contenește să-l laude; indiferent ce prostie spune, Vance și apoi Rubio ies să arate lumii geniul lui Trump.
Problema cea mai mare pe care o văd e că dă o gură de oxigen establishment-ului european, acești mediocri îngâmfați care au distrus UE cu ambițiile lor de putere. Macron a sesizat imediat momentul și s-a pus în fruntea mesei, vorbind de bătăuși din spatele unor ochelari de soare care probabil ascund o vânătaie de la nevastă-sa. Ursula e deja cu steagul în mână, apărând Europa, deși rolul ei ar trebui să fie cu totul altul. Într-un conflict deschis cu Trump majoritatea europenilor se vor strânge de nevoie în spatele ăstora așa că nu o să mai scăpăm de ei niciodată. De fapt Trump dă o mână de ajutor la consolidarea autocrației bruxelleze incipiente, ceea ce va duce, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, la colapsul UE și o perioadă neagră pentru Europa.
E destul de probabil ca lui Trump puțin să-i pese de colapsul UE, dacă nu cumva chiar să conteze pe el pentru că e mai comod să-i lase pe ruși să se ocupe de Europa și el să-și vadă de Asia și America de Sud. Dar în cazul ăsta nu mi-e clar de ce aș mai fi de acord cu el.
Nu în ultimă instanță ce au făcut în Iran e dezgustător, au îndemnat populația să iasă pentru că au sprijin de la SUA, au murit cu miile și când au văzut că nu au șanse, au tăcut mâlc. Stau și mă întreb, dacă se întâmpla asta în România în 89, dacă Bush sr. și Gorbaciov ar fi îndemnat lumea să iasă pentru că ajutorul lor e garantat iar Ceaușescu supraviețuia și mii de români ar fi murit și alte zeci de mii ar fi fost închiși, cum am fi gândit noi despre America azi? E poate un exemplu grăitor despre ce numea Trump ca limită a acțiunii lui externe: "my own mind, my own morality". E o întrebare validă dacă asta e o limită în orice fel. Și la fel de validă despre credința lui Trump, poate fi cineva care vorbește și acționează așa (complet neinteresat de altcineva decât de el și America), creștin? La o privire atentă Trump e demoniac, și nu creștin.
Excelent text si binevenita definire a cadrului!