Cum se prăbuşeşte mitul unei instituţii iconice

Deşi au avut loc derapaje majore de la standarde jurnalistice de bază cei mai mulţi jurnalişti din BBC continuă să le considere doar nişte simple erori de parcurs, nu probleme sistemice

Cu un an și jumătate în urmă BBC anunța că a decis să reia, pe iPlayer și pe BBC Four, celebrul serial documentar „Civilisation: A Personal View by Kenneth Clark”, prezentat și scris de istoricul de artă Sir Kenneth Clark, difuzat inițial în 1969. Corporația a ținut însă să introducă o notă pe site-ul web care găzduiește toate cele 13 episoade în care se spune că „programele sunt selectate, în parte, pentru contextul lor istoric și reflectă standardele de difuzare și atitudinile epocii respective, care pot să nu corespundă unor orientări editoriale actuale ale BBC”. Mesajul fiind acela, observa ironic Douglas Murray în The Telegraph, că serialul fusese produs într-o epocă “mai puțin iluminată”, cu standarde morale inferioare. Considerînd totuși avertismentul insuficient BBC a găsit de cuviință să mai introducă și un videoclip “de contextualizare” în care Dame Mary Beard, de la Universitatea Cambridge, un critic constant al civilizației occidentale ținea, un fel de “gardian al stîngii”, spune Douglas Murray, a ținut și ea să precizeze că seria lui Keneth Clark adoptă o viziune „în principal europeană”, evident ceva rău.

Întîmplarea de mai sus, care pînă la urmă se poate considera că merită doar un reproș relativ minor, mai ales dacă ne raportăm la o impresionantă colecție de ecranizări de excepție, documentare memorabile sau seriale de succes precum “Yes, Minister” și “Yes, Prime Minister”, difuzate la începutul anilor 1980, datorate toate BBC, explică totuși în parte de ce și cum s-a ajuns la imensul scandal care zguduie în aceste zile una din cele mai celebre instituții media de pe planetă, considerată de mulți o adevărată referință în materie.

Scandalul a fost centrat în principal pe “manipularea” unui discurs al lui Donald Trump, prin editarea unui videoclip dintr-o emisiune Panorama, difuzată cu doar o săptămînă înaintea alegerilor prezidențiale americane de anul trecut, astfel încît să pară că acesta și-a îndemnat suporterii să recurgă la violențe în timpul protestelor din 6 ianuarie 2021. Între timp s-a aflat, ceea ce a agravat și mai mult lucrurile, că această practică a editării creative, cu o țintă cît se poate de explicită, nu a fost nicidecum un incident izolat, așa cum susțin cei care vorbesc despre o „conspirație a cercurilor de dreapta”. În iunie 2022 într-o emisiune Newsnight s-a procedat exact la fel, discursul lui Trump a fost „aranjat” de aceeași manieră. La vremea respectivă, Mick Mulvaney, șeful de personal al Casei Albe în primul mandat al președintelui, îi atrăsese atenția asupra „montajului” lui Kirsty Wark, moderatoarea Newsnight, care tocmai îi luase un interviu, dar obiecțile sale au fost complet ignorate.

Raportul întocmit de Michael Prescott, un jurnalist extrem de respectat, care în calitate de consilier al Comitetului pentru standarde editoriale al BBC timp de trei ani, a avut acces regulat și detaliat la dovezi ale eșecurilor jurnalistice și ale mentalității de grup din BBC, ignorat de conducerea instituției atunci cînd i-a fost prezentat, nu se referă însă doar la acest incident. Atinge multe alte aspecte incriminatorii care ilustrează în ce măsură ideologia radicală “woke”, devenită dominantă în interiorul BBC. Cazul BBC fiind însă din acest punct de vedere departe de a fi unul singular. Nu doar o bună parte din mass media tradiționale occidentale ci și alte instituții majore sunt în aceeași situație, spune fostul premier britanic, Liz Truss, care dă ca exemplu Banca Angliei și întreaga birocrație din ministere.

În cazul conflictului din Gaza BBC s-a dovedit extrem de partizan, defavorabil Israelului. De pildă a refuzat inițial să descrie Hamas drept o grupare teroristă iar atunci cînd a făcut-o, în urma presiunilor publice, a făcut-o de o manieră indirectă spunînd că Hamas este considerată de guvern o organizație teroristă. “BBC a răspîndit minciunile Hamas în întreaga lume”, scrie The Telegraph făcînd trimitere la critici extrase din raport.

“Serviciul de știri în limba arabă al BBC a ales să „minimizeze suferința israeliană” în războiul din Gaza, pentru a putea „prezenta Israelul ca agresor”. Acuzațiile aduse împotriva Israelului au fost făcute fără verificări adecvate, bazate preponderent pe surse Hamas, ceea ce, se scrie în memoriu “sugerează fie neglijență, fie „dorința de a crede întotdeauna ce este mai rău despre Israel”. BBC Arabic a oferit frecvent o platformă unor “jurnaliști” care au făcut comentarii antisemite extreme. Unul dintre aceștia, care a apărut ca invitat de 244 de ori în 18 luni, a spus că evreii ar trebui arși „așa cum a făcut Hitler” iar un altul, care a apărut de peste 500 de ori în aceeașiperioadă, i-a descris pe israelieni ca fiind niște „diavoli”. Dacă partizanatul BBC este evident și în cazul serviciului în limba engleză în cazul BBC arabic derapajele au căpătat accente greu de imaginat ca asociere cu un brand ca BBC, cu toate că în principiu cele două servicii ar trebui să se revendice de la aceleași valori.

Cu toate acestea, Jonathan Munro, controlorul principal al conținutului știrilor BBC, a răspuns la un memorandum în care se aduceau în discuție astfel de aspecte spunînd că reporterii BBC Arabic sunt o „sursă de neegalat de cunoștințe și conținut editorial pentru BBC în general”, o probă de „jurnalism excepțional”. Justificînd ponderea covîrșitoare a punctelor de vedere Hamas preluate în relatări prin faptul că „ajută la înțelegerea a ceea ce palestinienii din Cisiordania și Gaza ar putea auzi”. În opinia sa BBC Arabic este „aproape la fel de de încredere ca Al Jazeera”, ceea ce l-a făcut pe Michael Prescott să se întrebe cum s- a ajuns ca „ Al Jazeera să fie noul standard de aur la care BBC vrea să aspire?”. Asta în condițiile în care fiul unui oficial Hamas a fost ales să asigure narațiunea unui documentar despre Gaza.

De asemenea, BBC a înființat o “unitate redacțională LGBTQ” care filtra toate informațiile din această categorie, care avea grijă să le elimine, de pildă, pe cele nefavorabile agendei “trans”. O prezentatoare care s-a abătut de la textul de pe prompter corectînd într-o frază “persoane care nasc” cu “femei” a fost sancționată. In timp ce în programe pentru copii s-a discutat despre “genul neutru” (nici el, nici ea) la animale. „Ceea ce mi s-a spus se potrivea cu ceea ce am văzut eu însumi pe BBC Online”, menționează Michael Prescott în raportul său, „articolele care puneau întrebări dificile despre „agenda trans” erau ignorate, chiar dacă fuseseră discutate pe larg în alte mijloace de informare în masă”

Între timp s-a mai aflat cum BBC a “distorsionat” în mod interpretarea unor evenimente istorice promovînd o retorică vădit ostilă Marii Britanii și în ansamblu civilizației occidentale. Un grup de istorici britanici care au identificat erori de interpretare, lipsă de obiectivitate și părtinire ideologică, în programele BBC difuzate între 2020 și 2022 au prezentat aceste constatări instituției sugerînd formule de corectare a unor astfel de abordări. Preocupările lor au fost complet ignorate, BBC a continuat să prezinte o viziune părtinitoare, distorsionată, a istoriei apelînd la “experți” cu convingeri ideologice “convenabile”.

De pildă, Winston Churchill, care la începutul anilor 2000, fusese desemnat chiar de către BBC în cadrul unei ample anchete sociale, drept cea mai proeminentă personalitate britanică, a fost adesea etichetat drept “rasist”. Un alt exemplu notabil este prezentarea eronată a sclaviei atribuită aproape exclusiv Imperiului Britanic. Fără să se menționeze nu doar implicarea altor națiuni europene ci și faptul că este o practică de mii de ani pe tot globul sau faptul că africanii înșiși au fost implicați în procesul vînzării de sclavi. De asemenea, nu s-a evidențiat faptul că timp de 50 de ani Imperiul Britanic a militat activ pentru abolirea sclaviei, un efort care a costat vieți și resurse considerabile.

Ce este demn de remarcat, deși nu neapărat surprinzător, este că în ciuda acestui întreg șir de evidențe o bună parte a personalului redacțional din corporație, acompaniat de jurnaliști din același aluat ideologic, precum cei de la The Guardian, este de părere că nu e vorba de ceva foarte grav, doar niște erori izolate de parcurs. Alții, de exemplu Nick Robinson, moderatorul programului de știri Today, au vorbit chiar despre o “conspirație” împotriva BBC orchestrată de GBNews (un canal de știri britanic privat) și Nigel Farage. De fapt și la nivel instituțional atît Deborah Turness, șefa demisionară a Departamentului de Știri BBC, cît și președintele Board-ului BBC, Samir Shah, au respins acuzația de partizanat și derapaje ideologice sistemice.

Li s-au alăturat de altfel o serie întreagă de politicieni de stînga, laburiști și liberali democrați, care au minimalizat problemele grave semnalate în raportul Prescott, spunînd că BBC continuă să reprezinte un standard în materie de știri. Realitatea este că întotdeauna pe ansamblu BBC a manifestat simpatii de stînga, exprimate destul de deschis de pildă în perioada în care dna Thatcher a fost prim ministru, a militat activ împotriva Brexit-ului - ceea ce nu ar fi constituit problemă în cazul unor posturi de radio și televiziune private nu și atunci cînd ești plătit din banii alegătorilor din care mai mult de jumătate aveau au opinii diferite.

Pe statuia lui George Orwell aflată în fața Broadcasting House, sediul BBC, este inscripționată una dintre frazele sale memorabile: „Dacă libertatea înseamnă ceva, înseamnă dreptul de a spune oamenilor ceea ce nu vor să audă”. Printr-o ironie amară îndemnul său a ajuns să fie potrivit mai degrabă pentru jurnaliști, și nu doar pentru cei de la BBC, mai degrabă decît pentru publicul căruia aceștia i se adresează.

O întrebare legitimă este dacă BBC poate fi „depanat” pe care și-o pune și Rod Liddle, un fost jurnalist BBC, în The Spectator. Care este destul de scepetic. „BBC are două probleme principale. În primul rând, are un personal aproape monocultural, incapabil să înțeleagă că viziunea sa asupra lumii este politică. O consideră mai degrabă o expresie a civilizației și decenței, iar pe cei care nu sunt de acord cu ei îi consideră inacceptabili. A doua problemă este mai importantă și a fost motivul pentru care Prescott a divulgat raportul: conducerea BBC a devenit imună la orice critică, pur și simplu o ignoră, respingând orice obiecție ca fiind răutăcioasă și nejustificată”. „Jurnaliștii din BBC sunt convinși de propria lor corectitudine, sunt siguri că tot ceea ce fac este bine și că toți ceilalți greșesc”.

Scandalul de la BBC ar trebui privit într-un context mult mai larg, după cum menționa și LizTruss. Sunt afectate de virusul “woke” care promovează o ideologie radicală avînd ca puncte de referință anti-capitalismul, ideologia de gen, Imigrația neîngrădită, atacul la familia nucleară, blamarea civilizației occidentale pentru toate relele de pe planetă, nu doar mass media tradiționale, ci majoritatea instituțiilor din Vest, nu e vorba doar de Marea Britanie. De pildă, ABC, televiziunea publică din Australia a făcut ceva similar cu BBC adoptînd o retorică agresiv anti-Trump în ultima campanie electorală americană.

Timp de decenii BBC a fost percepută drept o instituție simbol în universul media de pe glob, un etalon al excelenței profesionale, un monument al integrității, obiectivității, în materie de jurnalism. Degradarea treptată din ultimele două decenii nu face decît să ilustreze un fenomen generalizat care afectează întregul sistem instituțional care constituie unul dintre pionii esențiali pe care s-a bazat succesul modelului de societate occidental. Lista e lungă: administrația publică, sistemul de justiție, universitățile, mass media, inclusiv structurile de forță din stat. Bineînțeles intră aici și instituțiile europene, Parlamentul European, Comisia Europeană, CEDO, etc Nu trebuie să uite asta cei care fac adesea trimitere mecanic la toate aceste instituții ca la niște repere intangibile de integritate și standarde înalte.