Raymond Kurzweil, un cunoscut futurolog, cu contribuții semnificative în domeniul inteligenței artificiale, recunoașterii de forme și predicțiilor despre „singularitatea tehnologică”, crede că, în următorul deceniu, vom asista la un progres în știință și tehnologie la fel de mare precum cel înregistrat în tot secolul trecut. Și asta înseamnă să trecem de la Modelul T al lui Ford la nava spațială „Starship” în următorii 10 ani, a menționat Peter Diamandis, moderatorul unui podcast incitant, „Moonshots”, într-o conversație recentă cu Michael Kratsios, consilierul pentru Știință și Tehnologie al președintelui Donald Trump.
Ori, asta înseamnă, schimbări enorme, disruptive (un concept introdus de profesorul Clayton Christensen, de la Harvard), care vor reconfigura din temelii pe plan mondial ierarhiile economice, industriile cîștigătoare și cele perdante, tehnologiile militare și maniera în care se desfășoară războaiele, cu drone și avioane autonome, pilotate de inteligența artificială, cu sisteme sofisticate de contracarare, terestre sau în spațiu,lucru pe care îl vedem deja astăzi în Ucraina și Orientul Mijlociu, și în final vor decide cine va domina lumea și noile sfere de influență.
“Robotică reprezintă pentru mine una dintre cele trei arii care tind să schimbe războiul. Va crește numărul vehiculelor pilotate de la distanță; vom vedea o tot mai mare delegare a deciziilor către sisteme non-umane, de pildă, drone mobile inteligente.” În contextul actual, pare o afirmație banală. Dronele pilotate de inteligența artificială sau vehiculele autonome sunt prezente pe fronturile din Ucraina și Orientul Mijlociu. Ce este însă remarcabil este că se spunea asta în urmă cu 24 de ani. În 2002, Andrew Marshall, directorul de atunci al Biroului de Net Assessment de la Pentagon, făcea o astfel de previziune într-un memoriu trimis secretarului Apărării de atunci, Donald Rumsfeld.
Fără îndoială, competiția geopolitică dintre Occident, în principal Statele Unite, și blocul oponenților, coagulat în jurul Chinei și Rusiei, va fi decisă de cine va controla tehnologiile avansate și va impune standardele în aceste domenii. Pînă acum practic mai toate tehnologiile și standardele importante cu care se opera pe plan global au provenit din Occident. Ce se va întîmpla de acum încolo? China încearcă să schimbe acest lucru, să impună tehnologiile și standardele sale în toate domeniile de vîrf. De la inteligența artificială, fie că e vorba de algoritmi sau de roboți, care sunt manifestarea fizică a inteligenței artificiale, pînă la computerele cuantice, fuziunea nucleară, tehnologiile spațiale sau biotehnologie. De pildă, utilizarea în viitor a unor computere cuantice, un alt domeniu fierbinte al competiției geopolitice, ar putea arunca efectiv în aer toate tehnologiile de criptare existente, cu un impact existențial asupra securității cibernetice, aproape generalizat, de la tranzacțiile bancare la sectorul militar.
Un alt domeniu-cheie al competiției geopolitice este și cel spațial. De pildă, sistemul de comunicații Starlink joacă un rol major în conflicte ca războiul din Ucraina sau cel din Golf. Un articol publicat simultan în Der Spiegel și Le Monde, pe baza investigației unei publicații din Letonia care a avut acces la documente confidențiale rusești, dezvăluia că Rusia și China sunt atît de preocupate de impactul Starlink încît au discutat o strategie în trei puncte de contracarare a acestuia, care lua în calcul inclusiv distrugerea fizică a sateliților. Dar acesta este doar unul dintre aspecte. Sunt discuții privind proiecte de instalare a unor centre de date în spațiu, un subiect care a căpătat o mare tracțiune după intervenția lui Elon Musk. Nemaivorbind de cursa frenetică dintre America și China privind o prezență cvasipermanentă pe Lună în anii următori.
Noile tehnologii vor avea un impact decisiv asupra întregii noastre existențe. Nu doar în domeniul militar, ci și în economie, în societate, în viața de zi cu zi, inclusiv în modelele de guvernare. Preluarea accelerată a multor procese și decizii din administrație de către soluții de inteligență artificială, dar și extinderea formidabilă a supravegherii populației, nu doar în China, ci în tot mai mare măsură și în Occident, sunt doar două evoluții care ilustrează acest fenomen, cu beneficii, dar și cu costuri pe măsură.
“Inteligența artificială este viitorul, nu numai pentru Rusia, ci pentru întreaga omenire…oricine devine lider în această sferă, va stăpîni lumea”, spunea Vladimir Putin în septembrie 2017. În același an, în iulie 2017, Beijingul anunța un Plan de Dezvoltare pentru o nouă generație de inteligență artificială prin care își propune să domine piața mondială a inteligenței artificiale pînă în 2030.
Am avut un semnal recent privind atenția acordată de Beijing acestui domeniu pe care îl vede jucînd un rol esențial în demersul său de obținere a dominației globale. Conferința mondială dedicată inteligenței artificiale din acest an, desfășurată la Shanghai, a fost mai amplă ca niciodată, relatează Reuters, deoarece este prima oară cînd participă președintele Xi Jinping.
În discursul pe care l-a ținut la ceremonia de deschidere, Xi a prezentat o viziune asupra unei noi ordini mondiale, condusă de China, care să excludă Statele Unite. Cu China în fruntea unei coaliții de țări din Sudul Global, cărora le va exporta modele de inteligență artificială Open Source. „Oferind inteligența artificială ca un bun public global pentru omenire, fără controale asupra exporturilor și fără modele proprietare cu sursă închisă, precum cele de la OpenAI sau Anthropic”, spune Beijingul. Cu adresă directă către Washington și la filosofiile de abordare în domeniul inteligenței artificiale: cu modele închise sau cu unele “deschise”, de tip Open Source, care permit accesul direct al terților, pentru integrarea acestora în producția industrială și în servicii. Dacă vreți o comparație, este deosebirea dintre diferitele distribuții Open Source ale sistemului de operare Linux și sistemele de operare Windows sau iOS, de la Apple, care sunt “închise”.
Este însă ironic că Xi Jinping vorbește despre virtuțile sistemelor “deschise” în condițiile în care China a instituit cel mai opac și izolat de exterior Internet, cu un firewall care blochează accesul la orice surse online externe care nu sunt sub controlul PCC (în China nu ai acces nici măcar la DropBox, ce să mai vorbim de GMail sau alte aplicații!), sistem dublat de sute de mii de cenzori care supraveghează traficul intern din țară.
În America, marile corporații americane de inteligență artificială, OpenAI, cu ChatGPT, Anthropic (a cărei cifră de afaceri a crescut în ultimul an de aproape 10 ori!), cu Claude, SpaceX – cu Grok, sau Google, cu suita Gemini, au modele „închise”. Acestea pot fi integrate de alte companii în soluțiile implementate în producție sau servicii, costurile nu sunt prohibitive, dar problema, sursa reticențelor, e că datele generate în cursul acestor procese migrează către serverele celor care dețin modelul de inteligență artificială utilizat. Există însă destule soluții performante Open Source americane, iar în Europa o companie performantă din aceeași categorie este Mistral, din Franța.
Cele două filosofii de abordare vor exista foarte probabil în paralel, pentru că, pentru integrarea inteligenței artificiale în producție și servicii, nu ai neapărat nevoie de cele mai avansate modele de inteligență artificială. Oricum, soluțiile de tip Open Source, sunt deja integrate în multe procese industriale în America. Cu rezultate absolut spectaculoase de creștere a productivității muncii. De pildă, o companie care produce în principal pentru zona militară, Cambria, și-a configurat întregul proces de producție adoptînd o filosofie profund diferită față de cele tradiționale. Toate cele trei schimburi pot fi configurate rapid pentru diferite linii de producție, civile sau militare. Directorul general al companiei remarca, de altfel, că asta va fi maniera dominantă prin care America se va reindustrializa, nu prin transferul mimetic al modelelor tradiționale de producție din China.
Competiția e departe însă de a fi doar una strict tehnologică: sunt mize enorme, politice și geopolitice. Există și destule controverse precum cele privind furtul de tehnologii americane de către firme din China. Scott Bessent, secretarul Trezoreriei, făcea chiar acuzații explicite în acest sens, spunînd că există indicii că modelul chinezesc Kimi, care a făcut recent ceva senzație, are componente preluate de la modelul Feble5 de la Anthropic.
Miza competiției sino-americane e limpede: ce soluții de inteligență vor fi adoptate prioritar pe glob, cele chinezești sau cele americane? Bătălia vizează „exportul” acestor modele și incorporarea lor în soluții de producție și servicii, la nivel mondial. China dorește ca astfel modelele sale de inteligență artificială, să fie adoptate în cît mai multe țări din Sudul Global. Dar și Statele Unite sunt conștiente de această miză globală. David Sacks, consilierul lui Donald Trump pentru inteligență artificială și criptomonede, sau Jensen Huang, CEO la Nvidia, între alții, au subliniat în repetate rînduri că harta răspîndirii soluțiilor adoptate la nivel mondial, americane sau chineze, va conta enorm în plan geopolitic.
Anunțul de ultimă oră al Meta, compania care deține Facebook, Instagram și WhatsApp, privind lansarea modelului săi de inteligență artificială Open Source, Muse Glimmer, introduce o schimbare majoră de perspectivă asupra competiției tehno-geopolitice sino-americane. Pentru că ambițiile Chinei de a domina piața globală a modelor de inteligență artificială se confruntă cu o enormă provocare, cu un competitor ca Meta cu o enormă capacitate de distribuție a modelului său de inteligență artificială prin aplicațiile sale cu miliarde de utilizatori în toată lumea (sigur, cu excepția Chinei însăși, unde acestea sunt blocate).
Disputa dintre modele „deschise” și cele „închise” este chiar mai complexă; în afara dimensiunii tehnologice și geopolitice, are și o dimensiune filosofică. Open AI și Anthropic susțin, deloc fără temei, că inteligența artificială intră în cu totul altă categorie prin comparație cu cea a relației dintre sistemele de operare Linux vs Windows sau iOS. În acest caz, atunci cînd vorbim despre modele Open Source, care oferă acces tuturor la liniile de program, trebuie să avem în vedere că astfel se introduc riscuri majore de securitate. Numai că acest aspect, dar și altele care țin, de exemplu, de impactul social al inteligenței artificiale, cu avantajele sale considerabile, dar și cu multe provocări serioase, este complet obturate de dimensiunea geopolitică a confruntării cu actori ostili
Deocamdată e greu de spus dacă una dintre părți va ajunge să dețină monopolul în domeniu. Ce e aproape sigur este că deciziile luate în diferite părți ale lumii nu vor avea doar o dimensiune tehnologică ci și una geopolitică. Oricum, întreaga discuție nu face decît să reliefeze mizele enorme asociate competiției tehnologice care va decide în final cine va domina lumea în plan economic, geopolitic, ca model de societate, în deceniile viitoare. În viziunea prezentată de Xi Jinping, China nu își propune doar să devină lider global în domeniul inteligenței artificiale, ci, din această poziție, să controleze standardele în materie, precum și normele și modelele de guvernanță bazate pe inteligența artificială, cu facilități de control a populației.
Acesta este un aspect care, probabil, nu este în realitate pe deplin înțeles. Cînd vorbim despre „modele standard” de inteligență artificială adoptate pe plan mondial, vorbim de cu totul altceva decît standardele pur tehnice, precum WiFi sau USB. Deși nici măcar acestea nu a fost complet decuplate de dimensiunea lor non-tehnică. Un exemplu e forțarea Apple de către UE să adopte standardul Type-C pentru telefoanele mobile. Sau de ecartamentul diferit al căii ferate, utilizat în spațiul sovietic. Însă, în acest caz, miza e una mult mai mare. E vorba despre maniera în care aceste modele au fost instruite, despre valorile asimilate în acest proces și despre informațiile de intrare care au fost blocate, distorsionate sau „reinterpretate”. Nu întîmplător, China blochează accesul pe plan intern la toate rețelele sociale occidentale și la toate sursele de informații „neconforme” cu viziunea Partidului Comunist Chinez. Obiectivul Beijingului este să extindă cît mai mult pe plan global acest mecanism prin care să filtreze informațiile care ajung la populație, cu cele defavorabile Occidentului amplificate și cele defavorabile Chinei descurajate. Un element important al strategiei sale de a obține dominația globală.
Ca strategie de operare, este un demers, în mare, similar, dar mult mai ambițios, cu miză mult mai mare, cu cel utilizat în cazul standardului 5G din telefonia mobilă. Prin exportul de echipamente 5G, Beijingul și-a extins influența în numeroase țări din Africa, care este din nou ținta principală pentru proiecte bazate pe inteligență artificială, dar și pe alte continente. Extragînd cu acest prilej și o cantitate enormă de informații transferate în China. Strategia de afaceri utilizată nu doar în acest caz, ci și în multe altele, de exemplu pentru fotovoltaice, mașini electrice sau procesarea metalelor rare, este ca firmele chinezești să atace piața globală, beneficiind de subvenții de stat, pentru a-și elimina competitorii și a obține, în final, poziții de monopol.
Americanii par să-și fi însușit lecția. Acum, alături de alte țări occidentale, cooperează la dezvoltarea standardului 6G, care va marca o schimbare majoră de abordare în domeniul comunicațiilor mobile. 6G presupune crearea unei infrastructuri care va combina comunicațiile, inteligența artificială, localizarea și detectarea mediului, precum și integrarea rețelelor terestre cu sateliți, platforme aeriene și alte sisteme, pentru conectivitate aproape pretutindeni. Global Coalition on Telecoms (GCOT), în care sunt implicate Statele Unite, alături de Regatul Unit, Canada, Japonia, Australia, Finlanda și Suedia, este implicată în acest proiect comun, al cărui obiectiv strategic este impunerea standardelor tehnice pentru 6G. În martie 2026, coaliția a lansat „Principiile de securitate și reziliență pentru 6G”, menite să influențeze cercetarea, standardizarea și implementarea unor rețele 6G sigure, interoperabile și cu lanțuri de aprovizionare reziliente.
China a obținut succese remarcabile în multe tehnologii de vîrf. Are o bază instalată de peste două milioane de roboți industriali, mult peste ceea ce au instalat, cumulat, America, Europa și Japonia. Doar în 2024 China a instalat 300 de mii de noi roboți, de zece ori mai mult decît America. În cursul unei audieri în Congres din martie, anul acesta, Rush Doshi, care a făcut parte din Consiliul pentru Securitate Națională în mandatul lui Joe Biden, se întreba: „Am pierdut sectorul energiei solare, cel al bateriilor și cel al vehiculelor electrice. Urmează robotica și inteligența artificială?” „China consideră”, a subliniat Rush Doshi, „că se află într-un moment crucial al istoriei — o a patra revoluție industrială, al cărei cîștigător va modela secolul care urmează. Probabil că au dreptate. Și ar trebui să credem și noi acest lucru”. Într-adevăr, scrie The Telegraph, un grup de executivi occidentali care au vizitat China a rămas șocat de amploarea răspîndirii roboților industriali în China.
Probabil că îngrijorarea, deși justificată, este parțial exagerată. Statele Unite, cu dinamismul caracteristic, fac progrese remarcabile în ultima vreme. Dacă ar fi doar să pomenim roboții Optimus, produși de Tesla lui Elon Musk. Se fac, de asemenea, eforturi masive, pentru securizarea producției de semiconductori. Deși acest domeniu vital își are originea în Statele Unite, în Silicon Valley, americanii au externalizat după 1990 cea mai mare parte a producției în Asia, mai ales în Taiwan și Coreea de Sud, păstrînd doar proiectarea.
China deține controlul asupra unor lanțuri de aprovizionare critice, în primul rînd asupra metalelor rare, și are o pondere de o treime în producția industrială globală, fiind lider de necontestat în unele domenii, precum fotovoltaicele, și foarte competitivă în altele, ca roboții industriali sau domeniul spațial. Dar, pe de altă parte, Statele Unite dețin supremația covîrșitoare în privința centrelor de date, esențiale în domeniul inteligenței Artificiale. Conform Stanford University Index Report existau în Statele Unite în 2025 aproape 5500, față de 529 în Germania și 450 în China. Păstrînd în același timp un avantaj în raport cu China în ceea ce privește circuitele integrate avansate, cum sunt cele produse de Nvidia.
De altfel, după cum se poate vedea și din conversația de pe podcastul Moonshots cu Michael Kratsios, Casa Albă face eforturi extrem de susținute pentru a susține competitivitatea Statelor Unite în toate domeniile tehnologice de vîrf. Raportul Science and a New Golden Age, realizat sub coordonarea lui Michael Kratsios, propune o strategie care să stimuleze creșterea semnificativă a productivității în domeniul cercetării științifice, care, în mod paradoxal, în ciuda marilor avansuri tehnologice în materie de instrumente performante de cercetare, a scăzut în ultimele decenii la jumătate. Al doilea pilon strategic al administrației Trump pentru accelerarea descoperirilor științifice prin inteligență artificială este proiectul Genesis Mission, descris ca o inițiativă de tip „Proiectul Manhattan”, care reprezintă prima misiune națională axată pe utilizarea inteligenței artificiale în serviciul științei.
Obiectivul principal al Genesis Mission este accelerarea descoperirilor științifice utilizînd inteligența artificială de către toate agențiile guvernamentale. Între altele, prin exploatarea bazei de date de excepțională valoare cuprinzînd rezultatele cercetărilor desfășurate în rețeaua de laboratoare naționale (cele din care s-a născut, de exemplu, Internetul) pentru instruirea algoritmilor de inteligență artificială. Un amănunt interesant în acest sens este că și Elon Musk a decis recent să includă în programele de instruire ale Grok, platforma sa de inteligență artificială, rezultatele cercetărilor realizate de-a lungul timpului în cadrul SpaceX.
În acest moment, principalii actori în această confruntare cu dimensiune triplă, tehnologică, geopolitică, geoeconomică, cu o miză enormă, sunt Statele Unite și China. În mare parte, Europa joacă un rol secundar, este mai degrabă preocupată să încerce să impună reglementări globale în ceea ce privește inteligența artificială, demers fără mari șanse atunci cînd ești marginal în plan tehnologic. După cum a menționat ironic Michael Kratsios în interviul anterior, Uniunea Europeană a demarat demersul de “reglementare a inteligenței artificiale” încă din 2019, cînd încă nu apăruse ChatGPT.
Pe lîngă reglementările sufocante, despre care vorbește și Mario Draghi într-un raport extrem de critic privind situația competitivității Uniunii Europene (a cărei pondere totală, cu tot cu Marea Britanie, în PIB-ul mondial, care în 2010 era aproape de cea a Statelor Unite, care este acum ca și atunci 25 de procente, a scăzut la 17 procente), o mare problemă este energia scumpă, element cheie în cazul uriașelor centre de date utilizate pentru inteligența artificială. De 3-4 ori mai scumpă decât peste ocean sau în China, ceea ce a stimulat migrația multor corporații în aceste direcții. Ca să avem un termen de comparație, în timp ce pe continent se discută despre proiecte de miliarde de euro, Jensen Huang spunea, în cursul unui interviu pentru Axios, că doar în ultimele 6 luni s-au investit în Statele Unite în startup-uri, în marea lor majoritate din domeniul inteligenței artificiale și al altor tehnologii avansate, cu aplicații militare sau civile, peste 300 de miliarde de dolari. Iar David Sacks spunea, într-o intervenție la Fox News, că investiții de capital în infrastructura digitală pentru inteligența artificială din Statele Unite, estimate la 800 miliarde USD în 2026 vor atinge probabil 1,4 trilioane USD în 2027.
Iar, apropo de ceea ce temerile lui Rush Doshi, un exemplu elocvent este Germania. Care a ratat revoluția digitală, iar acum se confruntă cu o criză majoră. Industria auto, care, alături de petrochimie, reprezenta simbolul global al excelenței germane, este afectată masiv de asaltul mașinilor electrice chinezești, precum BYD și Geely. Nu numai că a pierdut o mare parte din piața chineză, unde, de pildă, VW vindea 40% din producție, ci este atacată chiar pe teren propriu, în Europa. Motivul pentru care VW a anunțat că intenționează să închidă 4 fabrici din Germania și să concedieze 100 de mii de angajați.
E drept, sunt probleme și în America. Dar de altă natură. În timp ce administrația Trump sprijină masiv eforturile în toate domeniile tehnologice avansate, inclusiv prin reducerea vulnerabilităților în zone critice, precum semiconductorii sau metalele rare, stînga radicală, care a devenit tot mai influentă în Partidul Democrat, prin așa-numiții Democrați Socialiști, face tot posibilul, de exemplu, să saboteze construcția de centre de date, vitale pentru inteligență artificială. Peter Diamandis menționa niște cifre alarmante, un rezultat al acestei retorici: în timp ce 70 de procente dintre americani privesc cu îngrijorare, chiar cu ostilitate, evoluțiile din domeniul inteligenței artificiale, 80 de procente dintre chinezi le văd într-o lumină pozitivă.
Această discrepanță este discutată și de The Economist: într-un sondaj global Ipsos AI Monitor, realizat în 32 de țări, americanii, britanicii, canadienii, europenii, sunt mai degrabă anxioși decît entuziasmați de inteligența artificială, în timp ce indienii, și chiar în mai mare măsură chinezii, se plasează la polul opus. O posibilă explicație, deși sigur sunt și altele, este că discuțiile critice pe acest subiect nu sunt neapărat încurajate în China, în timp ce în Statele Unite au devenit chiar parte a retoricii politice partizane. Mai mult, statele dominate de Democrați încearcă să impună restricții draconice companiilor privind utilizărea tehnologiilor bazate pe inteligența artificială și blochează construirea de centre de date (Kathy Hochul, guvernatoarea statului New York, a suspendat temporar orice construcție de centre de date). Davis Sacks susține că multe dintre criticile formulate în acest sens sunt nefondate: consumul de apă, care este recirculată, este departe de a fi semnificativ în timp ce consumul de energie electrică, o altă chestiune adusă în discuție cu acuzația că astfel va crește prețul pentru consumatorii casnici, nu crează nici acesta probleme avînd în vedere că un ordin executiv al președintelui Trump impune celor care construiesc centre de date să le doteze cu prorpiile lor surse de energie.
Unele probleme legate de inteligența artificială sunt reale, dar sunt amplificate panicard, catastrofal, iar soluțiile propuse, multe dintre ele motivate ideologic, ar duce inevitabil la pierderea competiției cu China. De unde întrebarea, ce se va întîmpla dacă Republicanii pierd majoritatea în Congres? Mai ales că dezvăluiri recente au relevat implicarea activă a Beijingului, prin tot felul de organizații finanțate pe diverse canale, în stimularea și amplificarea acestor proteste și presiuni. De pildă, Kathy Hochul, guvernatoarea statului New York, a suspendat temporar orice construcție de centre de date.
Cu cîțiva ani în urmă a făcut multe valuri în mass media o imagine cu Xi Jinping citind discursul de Anul Nou avînd în fundal o bibliotecă pe rafturile căreia alături de „Capitalul” lui Marx și un volum din scrierile lui Mao Zedong se găsea și o carte de referință din domeniul inteligenței artificiale scrisă de Pedro Domingos, „The Master Algorithm: How the Quest for the Ultimate Learning Machine Will Remake Our World”, care descria felul în care „mașinile inteligente” ne vor schimba viața în toate dimensiunile ei, în politică și afaceri, în economie, educație și știință, vor schimba guvernarea și felul în care se vor duce războaiele: „suntem total pregătiți din punct de vedere psihologic să lăsăm multe lucruri sub controlul Inteligenței Artificiale, chiar dacă nu ar trebui să facem asta” crede Domingos. „Dar, în cele din urmă, nu inteligența artificială ia deciziile, ci cei care o controlează. Însă cine va sta în spatele algoritmilor? Vom fi noi sau Xi Jinping? Asta este întrebarea”.
Datele sunt noul petrol.